Ecografia abdominală

Ecografia abdominală sau ultrasonografia este o metoda de diagnostic de mare utilitate folosită cu succes la ora actuală.  Ecografia este utilă în diagnosticarea bolilor care afectea ză organe în care, în mod obisnuit, nu se afla aer – ficat, rinichi, splină, vezica urinară, ovare, prostata, inima etc.

Ecografia nu prezintă utilitate in bolile care afectează plămânii, creierul sau oasele.
Ecografia prezintă avantajul ca nu are contraindicaţii, deoarece razele sunt din punct de vedere fizic ultrasunetesunete cu frecventa atât de inaltă incat nu pot fi auzite.

Din acest punct de vedere, diametral opusă acestei metode de investigaţie se află radiografierea şi computer-tomografierea, metodede analiza care folosesc raze X şi prezintă unele restricţii în folosire. Unele aparate de ecografie sunt portabile, astfel că ecografia se poate efectua la patul bolnavului sau la domiciliu dacă situaţia o impune.

Indicaţii Ecografia abdominală este recomandată de medic pentru a afla cauza durerii abdominale, a căuta, a măsura un anevrism sau a monitoriza aorta, a verifica dimensiunea, forma, densitatea şi structura organelor. De asemenea, se poate face pentru a evalua diferite probleme la ficat.

Ecografia abdominală detectează calculii biliari (litiaza biliara), inflamare a colecistului (colecistita) sau conducte biliare blocate de o piatra sau dilatate de alte cauze inclusiv pancreatice. 

Ecografia abdominală este necesara pentru a descoperi problemele rinichilor – pietre la rinichi, forma ţiuni tumorale, dar şi afectiuni ale pancreasului şi splinei. Prin ecografia abdominala, specialistul află dacă o masa, în oricare dintre organele abdominale, este o tumoare solida sau un chist umplut cu lichid.

Ecografia abdominala este folosită pentru ghidaj de plasare a unui ac sau alt instrument în timpul unei biopsii sau poate face ghidajul acului în timpul unei proceduri pentru a elimină lichidul din abdomen.
Ecografia nu are contraindicaţii şi este chiar recomandabil să se facă de cel puţin una sau de doua ori pe an.
Ecografia abdominală măsoara organele, arată forma lor, dar nu dă informaţii despre functionarea lor. În aceste condiţii, diagnosticul se stabileşte ţinând cont şi de alte examene sau analize de laborator. Metoda nu poate detecta structuri foarte mici, "limita de rezolutie" fiind valabilă pentru structuri mai mici de 3 mm.

În ce constă testul

Testarea este efectuata de un medic specializat în executarea ecografiei şi interpretare imaginilor ecografice. Pacientul va sta intins pe pat, iar pe abdomen se va aplică un gel care are menirea de a imbunatăţi calitatea transmiterii undelor ultrasonore. O mica sonda ecografica este presată pe abdomen, fiind mutată înainte şi înapoi peste organele examinate.

Pe un monitor video poate fi observată imaginea organelor şi a vaselor de sânge. În funcţie de organul urmărit, pacientul va trebui să stea intr-o anumită pozitie, nemişcat. Pacientului i se poate cere, ca la un moment dat, să tragă aer în piept ăi sa-l reţină cateva secunde in timpul scanării.

Este posibil să fie necesară chiar o inspiraţie profunda. Examinarea durează 20- 40 de minute, iar apoi medicul va trece în buletinul ecografic informaţiile obţinute.

Riscuri

Rezultatul ecografiei abdominale poate fi neconcludent din cauza gazelor intestinale, prezentă unui material de contrast în stomac sau intestine, dacă pacientul nu a stat nemişcat în timpul testului sau nu s-a conformat cerinţei de a inspiră şi a ţine câteva secunde aerul în piept. 

De asemenea, obezitatea extremă, lipsă de lichid în vezica urinară, rana bandajată sau deschisa în zona de examinata pot compromite analiza.

Pregătire

In vederea efectuării unei ecografii, pacientul trebuie să cunoască anumite aspecte deosebit de necesare pentru acurateţea analizei. Ecografia se poate face fără o pregatire prealabila numai în conditii de urgenţă. În mod normal, este recomandabil să nu se mănânce cu cel putin 6 ore ânainte şi trebuie consumate numai lichide negazoase.

Pentru obţinerea unor imagini de şi mai bună calitate în ecografia abdominală este indicat că, în preziua examinării, pacientii sa ia 1-2 plicuri de SMECTA dizolvată în puţina apă. 

Pentru bună vizualizare a abdomenului inferior este bine că vezică urinara să fie plină-pacienţii să nu urineze un timp înainte de examinare.  Desigur că, în functie de organul sau organele examinate, există indicaţii specifice. Astfel, la diabetici se recomandă o dieta lichida, iar pentru investigarea vezicii biliare este necesara o dieta totala pentru o diagnosticare exactă. Pentru examinarea pelvisului, pacientul trebuie să consume 5-6 pahare de lichide, cu aproximativ o ora inainte de examinare. Astfel vezica urinară este plină, iar vizualizarea uterului şi a ovarelor este corectă, eventualele chisturi de dimensiuni mici sau o sarcină mică fiind usor de observat.

Rezultate

Pentru o ecografie abdominală normală marimea şi forma organelor aflate în cavitatea abdominală – ficat, splina, pancreas, rinichi, suprarenale – apar de mărime şi textura normale. Nu este găsit lichid liber în abdomen. De asemenea, diametrul de aorta este normal, nu este văzut anevrism, grosimea de perete a colecistului este normală, calibrul ductelor biliare dintre colecist şi duoden este normal. Nu sunt găsişi calculi biliari. Rinichii scanaţi apar în forma de boabe de fasole, nu au pietre, nu există blocaj la sistemul de excretie.

Ecografia abdominală anormală inregistrează inflamaţii, infecţii sau alte boli, un organ poate fi mai mic decat în mod normal, din cauza unei rani sau inflamaţii cronice. Un organ poate fi impins în afară locaţiei sale normale din cauza unei creşteri anormale de vecinatate care apasă asupra sa. De asemenea, orice creştere anormală poate fi observată intr-un organ sau prezentă lichidului în cavitatea abdominală. O ecografie abdominală poate inregistră diametrul mărit al aortei sau un anevrism, ficatul poate aparea anormal, colecistul cu pereţii îngrosaţi. De asemenea, căile biliare principale pot fi dilatate din cauza unui blocaj sau o piatră poate fi văzută in interiorul colecistului. Rinichii sau tuburile de drenaj de urină de la rinichi la vezica urinară pot fi dilatate. O zona de infecţie sau un chist umplut cu fluid poate apărea la scanarea structurii organelor.